Povestea Unui Naufragiat - The Motans

Nu am vrut să-ți dau răspunsul la întrebare

Dar cred vei afla și tu curând…

Oare dragostea sau viața-i trecătoare?

Nu știu dacă-s viu, dar dragostea o simt

Mă privești cu atâta drag și mă aștepți să ard

Dar nu-i în firea mea să mă prefac

Iartă-mi sufletul și inima nebună

Da' cred m-am uitat pe mine însumi în furtună

Și în curând povestea ta

Va fi la fel ca a mea

Avem în viață câte o furtună mare

Restul sunt doar ploi

Am naufragiat în brațele tale

Și-n ale tale buze moi

La tine am ajuns

Fiind deja plecat

Te strâng la piept, dar sunt

Cu ochii îndreptați spre larg

Nu vei sta nici tu prea mult p gânduri, draga mea

Deja îți văd ochii arzând

Ai început să dai d valuri în inima mea

Dar eu nu le mai simt

Aripile tale încă nu s-au frânt

Inima încă nu ți-a înghețat de frig

Zâmbești crezând că dragostea e doar un mit

Pentru că nu cu tine am fost când apele m-au înghițit

Avem în viață câte o furtună mare

Restul sunt doar ploi

Am naufragiat în brațele tale

Și-n ale tale buze moi

La tine am ajuns

Fiind deja plecat

Te strâng la piept, dar sunt

Cu ochii îndreptați spre larg

Am iubit

De parcă ar fi fost un fleac

De parcă ar fi existat vreun leac

Am trăit fiecare clipă cât un veac

M-am simțit nemuritor, dar n-am știut de fapt că…

Avem în viață câte o furtună mare

Restul sunt doar ploi

Am naufragiat în brațele tale

Și-n ale tale buze moi

La tine am ajuns

Fiind deja plecat

Te strâng la piept, dar sunt

Cu ochii îndreptați spre larg